Ce culoare are Statuia Libertății, de fapt. Cum a ajuns la cea de astăzi, legătura cu reacțiile chimice

Statuia Libertății, cu torța sa imensă și culoarea verde-albăstruie, este unul dintre cele mai cunoscute, mai ușor de recunoscut simboluri de pe planetă. Timp de peste 135 de ani ea a întâmpinat imigranții plecați către Lumea Nouă în căutarea unei vieți mai bune. Se află situată pe Liberty Island, la gura de vărsare a fluviului Hudson în oceanul Atlantic și în apropiere de New York. Totuși, inițial, culoarea statuii a fost cu totul alta, iar unii doresc revenirea la aspectul original al acesteia.

Ce culoare are Statuia Libertății, de fapt

Ideea revenirii Statuii Libertății – faimosul monument ce deschide calea către New York și Lumea Nouă pentru cei veniți, timp de decenii, la bordul navelor ce traversează Oceanul Atlantic – la culoarea originală, a captat tot mai multă atenție pe rețeaua socială X, fostă Twitter.

Verdele-albăstrui al statuii de azi a înlocuit în timp, culoarea inițială a uriașei sculpturi. Așa cum arată un video de pe YouTube al Societății Americane de Chimie, monumentul a avut la inaugurarea ei, dar și încă multe decenii după aceea, o magnifică culoare de cupru.

„În primele decenii ale existenței sale în Big Apple (n.r. – supranumele dat orașului New York), statuia și-a schimbat treptat culoarea de la un cupru strălucitor la un maroniu banal, iar, după aceea, la un verde-albăstrui sau, cum se spune în Franța, un „verdigris” ce-l vedem astăzi”, a explicat Societatea Americană de Chimie, în clipul ce poate fi vizionat la finalul acestui articol.

Iar transformarea a fost cauzată de reacțiile chimice. Mai întâi, cuprul a reacționat cu oxigenul din aer. Cuprul și-a oferit electronii oxigenului, ceea cea dus la formarea unui cuprit mineral de culoare roz-roșiatică.

Cum a ajuns la cea de astăzi, legătura cu reacțiile chimice

După aceea, cupritul a renunțat la și mai mulți electroni în favoarea oxigenului, formându-se tenoritul, care este negru, și oferind o nuanță întunecată statuii. Până la culoarea de azi, a mai fost nevoie și de efectul apei din atmosferă, care, amestecată cu sulfurile, a format acid sulfuric.

Când acesta s-a amestecat cu oxizii de cupru de pe statuie, culoarea acesteia s-a transformat treptat în verde-albăstruie. În cele din urmă, clorul din aerul oceanic a sporit intensitatea nuanței de verde.

Statuia are această culoare de peste 100 de ani pentru că cuprul expus la intemperii a devenit stabil chimic, dar sub acest strat încă există bronzul original al sculpturii.

Statuia Libertății a fost oferită SUA drept cadou de către Franța, cu ocazia aniversării a 110 de ani de la câștigarea independenței Statelor Unite și a fost inaugurată de președintele american, Grover Cleveland, la 28 octombrie 1886.

Ea are un înveliș de cupru care acoperă un schelet de fier. Monumentul are o înălțime fără soclu de 46,5 metri (92, 99 metri m cu tot cu soclu) și o masă de 225 tone.

Statuia reprezintă zeița libertății care stă cu un picior pe lanțul rupt al sclaviei. Zeița ține în mâna stângă o tablă cu inscripția cu cifre romane „JULY IV MDCCLXXVI”, adică 4 iulie 1776, data când a fost ratificată Declarația de independență a Statelor Unite ale Americii.

În mâna dreaptă, zeița are o făclie cu flacăra aurită. Pe capul zeiței se află o coroană împodobită cu șapte fascicole de lumină și 25 de ferestre. În interiorul ei se află o scară cu 354 de trepte pe care se poate urca, însă, după atentatele de la 11 septembrie 2001, vizitarea ei la interior a devenit interzisă.

Numele original complet al statuii este „Libertatea Luminând Lumea””(în franceză, „La Liberté éclairant le monde”) și a fost opera sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi. Scheletul metalic a fost realizat de inginerul Gustave Eiffel, faimosul arhitect, inginer și constructor al Turnului Eiffel.